DEGRADÁ, degradez, vb. I. 1. Tranz. A înjosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. şi refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face să devină neproductiv. – Din fr. dégrader, lat. degradare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEGRADÁT, -Ă, degradaţi, -te, adj. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l-a avut. ♦ Decăzut sub raport moral sau social; înjosit; stricat, corupt, vicios. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Care şi-a pierdut calităţile; stricat, deteriorat, ruinat. ♦ (Despre terenuri) Care şi-a pierdut calităţile, devenit neproductiv. – V. degrada.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEGRAD//Á ~éz tranz. (militari) A lipsi de grad sau a coborî în grad. /<fr. dégrader, lat. degradare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEGRAD//Á mă ~éz intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a decădea; a se corupe; a se perverti; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A înceta să funcţioneze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-şi pierde productivitatea. /<fr. dégrader, lat. degradare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEGRADÁ vb. I. 1. tr. A înjosi. ♦ A strica. 2. tr. A destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (spec.; mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). 3. tr., refl. A decădea; a (se) strica, a (se) deteriora. ♦ (Despre un teren) A deveni sau a face să devină neproductiv. [< fr. dégrader, it., lat. degradare].
(Dicţionar de neologisme)
DEGRADÁT, -Ă adj. 1. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l-a avut. ♦ Înjosit; corupt, stricat, vicios. 2. (Despre materiale, soluri etc.) Care şi-a pierdut calităţile; stricat, deteriorat grav. [Cf. fr. dégradé].
(Dicţionar de neologisme)
DEGRADÁ vb. I. tr. 1. a înjosi. ♢ a strica. 2. a destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). II. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava. 2. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza. (< fr. dégrader, it. degradare)
(Marele dicţionar de neologisme)
degradá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. degradéz, 3 sg. şi pl. degradeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEGRADÁ vb. 1. v. ruina. 2. v. deteriora. 3. v. ponosi. 4. v. deprecia. 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. v. decădea. 7. v. înjosi.
(Dicţionar de sinonime)
DEGRADÁT adj. 1. v. ruinat. 2. v. deteriorat. 3. v. ponosit. 4. v. depreciat. 5. v. decăzut. 6. v. înjosit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEGRADÁT, -Ă, degradaţi, -te, adj. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l-a avut. ♦ Decăzut sub raport moral sau social; înjosit; stricat, corupt, vicios. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Care şi-a pierdut calităţile; stricat, deteriorat, ruinat. ♦ (Despre terenuri) Care şi-a pierdut calităţile, devenit neproductiv. – V. degrada.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEGRAD//Á mă ~éz intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a decădea; a se corupe; a se perverti; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A înceta să funcţioneze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-şi pierde productivitatea. /<fr. dégrader, lat. degradare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEGRADÁ vb. I. 1. tr. A înjosi. ♦ A strica. 2. tr. A destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (spec.; mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). 3. tr., refl. A decădea; a (se) strica, a (se) deteriora. ♦ (Despre un teren) A deveni sau a face să devină neproductiv. [< fr. dégrader, it., lat. degradare].
(Dicţionar de neologisme)
DEGRADÁT, -Ă adj. 1. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l-a avut. ♦ Înjosit; corupt, stricat, vicios. 2. (Despre materiale, soluri etc.) Care şi-a pierdut calităţile; stricat, deteriorat grav. [Cf. fr. dégradé].
(Dicţionar de neologisme)
DEGRADÁ vb. I. tr. 1. a înjosi. ♢ a strica. 2. a destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). II. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava. 2. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza. (< fr. dégrader, it. degradare)
(Marele dicţionar de neologisme)
degradá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. degradéz, 3 sg. şi pl. degradeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEGRADÁ vb. 1. v. ruina. 2. v. deteriora. 3. v. ponosi. 4. v. deprecia. 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. v. decădea. 7. v. înjosi.
(Dicţionar de sinonime)
DEGRADÁT adj. 1. v. ruinat. 2. v. deteriorat. 3. v. ponosit. 4. v. depreciat. 5. v. decăzut. 6. v. înjosit.
(Dicţionar de sinonime)