dejucare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – De(s) + juca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEJUCÁRE, dejucări, s.f. Acţiunea de a dejuca şi rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEJUCÁ dejóc tranz. (acţiuni, planuri, uneltiri) A face să devină zadarnic; a face să eşueze; a zădărnici; a împiedica; a contracara. /de[s] + a juca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEJUCÁ vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejóc. / < de- + juca, după fr. déjouer].
(Dicţionar de neologisme)

DEJUCÁRE s.f. Acţiunea de a dejuca şi rezultatul ei. [< dejuca].
(Dicţionar de neologisme)

DEJUCÁ vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr. déjouer)
(Marele dicţionar de neologisme)

dejucá vb., ind. prez. 1 sg. dejóc, 3 sg. şi pl. dejoácă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dejucáre s. f., g.-d. art. dejucării; pl. dejucări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEJUCÁ vb. v. zădărnici.
(Dicţionar de sinonime)

DEJUCÁRE s. v. zădărnicire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dej deju dejuc dejuca

Cuvinte se termină cu literele: re are care ucare jucare