dejugare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se aşeza. – Lat. *disjugare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEJUGÁRE, dejugări, s.f. Acţiunea de a dejuga; scoaterea boilor din jug; dejugat. – V. dejuga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEJUGÁ dejúg 1. tranz. (boii) A eli-bera din jug. 2. intranz. A se opri cu carul (într-un loc oarecare). /<lat. disjugare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dejugá vb., ind. prez. 1 sg. dejúg, 3 sg. şi pl. dejúgă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dejugáre s. f., g.-d. art. dejugării; pl. dejugări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
A dejuga ≠ a înjuga
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dej deju dejug dejuga

Cuvinte se termină cu literele: re are gare ugare jugare