deliberativ

DELIBERATÍV, -Ă, deliberativi, -e, adj. Care deliberează având dreptul de a lua o hotărâre. ♢ Vot deliberativ = vot al cărui rezultat este obligatoriu. – Din fr. délibératif, lat. deliberativus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DELIBERATÍV ~ă (~i, ~e) (în opoziţie cu consultativ) Care deliberează; în drept să ia anumite decizii. ♢ Vot ~ vot cu caracter decisiv şi rezultat obligatoriu. /<fr. délibératif, lat. deliberativus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DELIBERATÍV, -Ă adj. Referitor la o deliberare, de deliberare. ♢ Vot deliberativ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. [Cf. fr. délibératif, lat. deliberativus].
(Dicţionar de neologisme)

DELIBERATÍV, -Ă adj. 1. care deliberează. o vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (construcţii) care exprimă indecizia subiectului. (< fr. délibératif, lat. deliberativus)
(Marele dicţionar de neologisme)

deliberatív adj. m., pl. deliberatívi; f. sg. deliberatívă, pl. deliberatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)