delicvență dex - definiţie, sinonime, conjugare

delicvență

delicvent delicvenţă
DELICVÉNT, -Ă s.m. şi f. V. delincvent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DELICVÉNŢĂ s.f. v. delincvenţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DELINCVÉNŢĂ, delincvenţe, s.f. 1. Fenomen social care constă în săvârşirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor săvârşite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. [Var.: delicvénţă s.f.] – Din fr. délinquance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DELINCVÉNŢ//Ă ~e f. 1) Fenomen social constând în săvârşirea de delicte. 2) Ansamblu de delicte comise dintr-un anumit mediu pe parcursul unei perioade. /<fr. délinquance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DELICVÉNT, -Ă s.m. şi f. v. delincvent.
(Dicţionar de neologisme)

DELICVÉNŢĂ s.f. v. delincvenţă.
(Dicţionar de neologisme)

DELINCVÉNŢĂ s.f. 1. Fenomen social constând în săvârşirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor şi crimelor considerate pe plan social. [Var. delicvenţă s.f. / cf. fr. délinquance].
(Dicţionar de neologisme)

delincvénţă s. f., g.-d. art. delincvénţei; pl. delincvénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de del deli delic delicv

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta venta cventa