delincvent

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenţi, -te, s.m. şi f. Persoană care a săvârşit un delict penal. [Var.: delicvént, -ă s.m. şi f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. d é l i n q u a n t.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DELINCVÉN//T ~ţi m. Persoană care a comis un delict; infractor. /<lat. delinquens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DELINCVÉNT, -Ă s.m. şi f. Înfăptuitor al unui delict. [Var. delicvent, -ă s.m.f. / cf. lat. delinquens, fr. délinquant, it. delinquente].
(Dicţionar de neologisme)

DELINCVÉNT, -Ă s. m. f. cel care a săvârşit un delict. (< lat. delinquens, fr. délinquant)
(Marele dicţionar de neologisme)

delincvént (-lin-cvent) s.m., pl. delincvénţi
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

delincvént s. m., pl. delincvénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)