deliu dex - definiţie, sinonime, conjugare

deliu

DELÍU, -ÍE, delii, s.m., adj. (Înv.) 1. S.m. Soldat din călărimea uşoară turcă. ♦ (În Ţara Românească şi în Moldova) Soldat din corpul de călăreţi înfiinţat de Minai Viteazul o dată cu corpul beşliilor; (în perioada fanariotă) soldat din garda domnească. 2. Adj., s.m. (Om) voinic, viteaz, îndrăzneţ. 3. Adj. Furios, vehement, nebun. – Din tc. deli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DELÍ//U1 ~e (~i) înv. Care vădeşte îndrăzneală şi curaj; viteaz; brav; cutezător; îndrăzneţ; curajos. [Sil. de-liu] /<turc. deli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DELÍ//U2 ~i m. 1) înv. (la turci) Ostaş dintr-un corp de cavalerie uşoară. 2) la pl. (în perioada fanariotă) Garda domnească alcătuită din arnăuţi. [Sil. de-liu] /<turc. deli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

delíu (delíi), s.m. – 1. (Înv.) sălbatic, om brutal. – 2. În oastea turcă, corp de cavalerie uşoară. – 3. Corp de cavalerie format în Muntenia de Mihai Viteazul, desfiinţat apoi. – 4. Gardă albaneză călare a domnitorilor, în cursul sec. XVIII. Tc. deli „nebun; călăreţ” (Roesler 591; Şeineanu, II, 155; Lokotsch 506), cf. ngr. ντελῆς, bg., sb. deli.
(Dicţionarul etimologic român)

deliu, -e, delii adj. (prst. – d. clienţi) incomod, cu o conduită şi pretenţii imprevizibile. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

delíu s. m. (sil. -liu), adj. m., art. delíul; pl. delíi, art. delíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de del deli

Cuvinte se termină cu literele: iu liu eliu