deluzoriu

DELUZÓRIU, -IE, deluzorii, adj. (Livr.) Înşelător, iluzoriu. – Din fr. délusoire, lat. delusorius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DELUZÓRI//U ~e (~i) livr. Care induce în eroare; înşelător; iluzoriu. [Sil. -zo-riu] /<fr. délusoire, lat. delusorius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DELUZÓRIU, -IE adj. (Liv.) Înşelător; iluzoriu. [Pron. -riu. / cf. lat. delusorius, fr. délusoire].
(Dicţionar de neologisme)

DELUZÓRIU, -IE adj. înşelător; iluzoriu. (< lat. delusorius, fr. délusoire)
(Marele dicţionar de neologisme)

deluzóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. deluzórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. deluzórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)