demă
DÉMĂ, deme, s.f. Unitate administrativ-teritorială în Grecia antică şi în Imperiul Bizantin. – Din fr. dème.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DÉMĂ s.f. 1. Împărţire administrativă în Grecia antică şi în Imperiul bizantin. 2. Miliţie orăşenească şi funcţie politică în Bizanţ. [< fr. dème, cf. gr. demos – popor].
(Dicţionar de neologisme)
DÉMĂ s. f. unitate administrativ-teritorială în vechea Atică şi în Imperiul Bizantin. (< fr. déme, cf. gr. demos, popor)
(Marele dicţionar de neologisme)
demă s.f., pl. déme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DÉMĂ s.f. 1. Împărţire administrativă în Grecia antică şi în Imperiul bizantin. 2. Miliţie orăşenească şi funcţie politică în Bizanţ. [< fr. dème, cf. gr. demos – popor].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
demă s.f., pl. déme
(Dicţionar ortografic al limbii române)