demagnetiza

DEMAGNETIZÁ, demagnetizéz, vb. I. Tranz. şi refl. A pierde sau a face ca un corp să-şi piardă proprietăţile magnetice. – Din fr. démagnétiser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEMAGNETIZ//Á ~éz tranz. (corpuri magnetizate) A face să se demagnetizeze. /<fr. démagnétiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEMAGNETIZ//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A-şi pierde magnetismul. /<fr. démagnétiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEMAGNETIZÁ vb. I. tr., refl. A pierde sau a face ca un corp să-şi piardă magnetismul. [P.i. -zez. / cf. fr. démagnétiser].
(Dicţionar de neologisme)

DEMAGNETIZÁ vb. tr., refl. a pierde, a face ca un corp să-şi piardă magnetizarea. (< fr. démagnétiser)
(Marele dicţionar de neologisme)

demagnetizá vb., ind. prez. 1 sg. demagnetizéz, 3 sg. şi pl. demagnetizeáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. demagnetizéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
A demagnetiza ≠ a magnetiza
(Dicţionar de antonime)