demarare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEMARÁ, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mişcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. Intranz. Fig. (Sport) A-şi lua avânt, a porni în viteză (într-o cursă). – Din fr. démarrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEMARÁRE, demarări, s.f. Acţiunea de a demara şi rezultatul ei; demaraj. – V. demara.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEMAR//Á ~éz 1. intranz. 1) (despre autovehicule) A se pune în mişcare; a porni. 2) sport A porni cu avânt; a se avânta. 2. tranz. (corăbii) A elibera de parâme (în vederea plecării). /<fr. démarrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEMARÁ vb. I. 1. tr. A porni, a pune în mişcare (maşini, motoare). 2. tr. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. intr. (Fig.; sport) A porni cu avânt, în viteză. [< fr. démarrer].
(Dicţionar de neologisme)

DEMARÁRE s.f. Acţiunea de a demara; demaraj. [< demara].
(Dicţionar de neologisme)

DEMARÁ vb. I. tr. a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). II. intr. 1. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune în mişcare, a porni. 2. (fig.; despre un sportiv participant la o cursă) a porni cu avânt, în viteză, a ţâşni; (despre o acţiune, o afacere) a începe. (< fr. démarrer)
(Marele dicţionar de neologisme)

demará vb., ind. prez. 1 sg. demaréz, 3 sg. şi pl. demareáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

demaráre s. f., g.-d. art. demarării; pl. demarări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEMARÁ vb. (TEHN.) a porni. (Maşina ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DEMARÁRE s. (TEHN.) demaraj, pornire. (~ unei maşini.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dem dema demar demara

Cuvinte se termină cu literele: re are rare arare marare