demarcaj
DEMARCÁJ, demarcaje, s.n. Demarcare. ♦ Luare a unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta. – Din fr. démarquage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEMARCÁJ ~e n. 1) v. A DEMARCA. 2) Prezentare a unei lucrări străine (artistice sau ştiinţifice) drept creaţie personală. /<fr. démarquage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEMARCÁJ s.n. Demarcare. ♦ (Sport) Plasamentul unui jucător în teren astfel încât să i se poată trimite mingea. ♦ Luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta. [< fr. démarquage].
(Dicţionar de neologisme)
DEMARCÁJ s. n. demarcare. ♢ (sport) plasament al unui jucător în teren astfel încât să i se poată trimite mingea. ♢ luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta. (< fr. démarquage)
(Marele dicţionar de neologisme)
demarcáj s. n., pl. demarcáje
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEMARCÁJ ~e n. 1) v. A DEMARCA. 2) Prezentare a unei lucrări străine (artistice sau ştiinţifice) drept creaţie personală. /<fr. démarquage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEMARCÁJ s. n. demarcare. ♢ (sport) plasament al unui jucător în teren astfel încât să i se poată trimite mingea. ♢ luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta. (< fr. démarquage)
(Marele dicţionar de neologisme)
demarcáj s. n., pl. demarcáje
(Dicţionar ortografic al limbii române)