demarcare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEMARCÁ, demarchéz, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcaţie; a delimita, a despărţi, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. – Din fr. démarquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEMARCÁRE, demarcări, s.f. Acţiunea de a (se) demarca şi rezultatul ei. – V. demarca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEMAR//CÁ ~chéz tranz. A determina trasând anumite limite; a delimita; a ţărmuri. /<fr. démarquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEMAR//CÁ pers. 3 se ~cheáză intranz. (despre jucători de fotbal, handbal etc.) A ieşi de sub supravegherea unui adversar. /<fr. démarquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEMARCÁ vb. I. 1. tr. A însemna printr-o linie de demarcaţie; a mărgini, a separa, a delimita, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. démarquer, it. demarcare].
(Dicţionar de neologisme)

DEMARCÁRE s.f. Acţiunea de a (se) demarca şi rezultatul ei; demarcaţie. [< demarca].
(Dicţionar de neologisme)

DEMARCÁ vb. I. tr. a însemna printr-o linie de demarcaţie; a delimita, a despărţi, a separa. II. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

demarcá vb., ind. prez. 1 sg. demarchéz/ demárc, 3 sg. şi pl. demarcheáză/demárcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

demarcáre s. f. → marcare
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEMARCÁ vb. v. delimita.
(Dicţionar de sinonime)

DEMARCÁRE s. v. delimitare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dem dema demar demarc

Cuvinte se termină cu literele: re are care rcare arcare