demina
[Conjugare]
DEMINÁ, deminéz, vb. I. Tranz. A înlătura, a curăţa un loc de mine explozive. – Din fr. déminer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEMIN//Á ~éz tranz. (terenuri, su-prafeţe) A curăţa de mine explozive. /<fr. déminer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEMINÁ vb. I. tr. A curăţa un câmp de minele instalate de inamic. [P.i. demin, -nez. / < fr. déminer].
(Dicţionar de neologisme)
DEMINÁ vb. tr. a îndepărta sau a face inofensive minele dintr-un baraj de mine instalat de inamic. (< fr. déminer)
(Marele dicţionar de neologisme)
deminá vb., ind. prez. 1 sg. deminéz, 3 sg. şi pl. demineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A demina ≠ a mina
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEMIN//Á ~éz tranz. (terenuri, su-prafeţe) A curăţa de mine explozive. /<fr. déminer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEMINÁ vb. tr. a îndepărta sau a face inofensive minele dintr-un baraj de mine instalat de inamic. (< fr. déminer)
(Marele dicţionar de neologisme)
deminá vb., ind. prez. 1 sg. deminéz, 3 sg. şi pl. demineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A demina ≠ a mina
(Dicţionar de antonime)