demisionare

DEMISIONÁ, demisionéz, vb. I. Intranz. A-şi prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEMISIONÁRE, demisionări, s.f. Acţiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEMISIONÁR, -Ă, demisionari, -e, adj. Care demisionează sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionnaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEMISION//Á ~éz intranz. A-şi da demisia. /<fr. démissionner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEMISIONÁR ~ă (~i, ~e) Care demisionează sau a demisionat recent. /<fr. démissionaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEMISIONÁ vb. I. intr. A-şi da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. démissionner].
(Dicţionar de neologisme)

DEMISIONÁRE s.f. Acţiunea de a demisiona. [< demisiona].
(Dicţionar de neologisme)

DEMISIONÁR, -Ă adj. Care îşi dă sau şi-a dat demisia. [Pron. -si-o-. / cf. fr. démissionnaire].
(Dicţionar de neologisme)

DEMISIONÁ vb. intr. a-şi da demisia. (< fr. démissionner)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEMISIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care îşi dă sau şi-a dat demisia. (< fr. démissionnaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

demisioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. demisionéz, 3 sg. şi pl. demisioneáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. demisionéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

demisionáre s. f.(sil. -si-o-), pl. demisionări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

demisionár adj. m. (sil. -si-o-), pl. demisionári; f. sg. demisionáră, pl. demisionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEMISIONÁ vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)
(Dicţionar de sinonime)