demisionat

DEMISIONÁ, demisionéz, vb. I. Intranz. A-şi prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEMISIONÁT, -Ă, demisionaţi, -te, adj. (Despre oameni) Care s-a retras prin cerere dintr-o funcţie, o activitate etc.; care şi-a prezentat demisia. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEMISION//Á ~éz intranz. A-şi da demisia. /<fr. démissionner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEMISIONÁ vb. I. intr. A-şi da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. démissionner].
(Dicţionar de neologisme)

DEMISIONÁ vb. intr. a-şi da demisia. (< fr. démissionner)
(Marele dicţionar de neologisme)

demisioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. demisionéz, 3 sg. şi pl. demisioneáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. demisionéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

demisionát adj. m.(sil. -si-o-), pl. demisionáţi; f. sg. demisionátă, pl. demisionáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEMISIONÁ vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)
(Dicţionar de sinonime)