demite

DEMÍTE, demít, vb. III. Tranz. A scoate pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcţie etc.; a destitui, a concedia. – Din fr. démettre, lat. demittere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEMÍTE demít tranz. (persoane) A forţa să-şi dea demisia. /<fr. démettre, lat. demittere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEMÍTE vb. III. tr. A forţa (pe cineva) să-şi dea demisia; a destitui. [P.i. demít. / < lat. demittere, cf. fr. démettre].
(Dicţionar de neologisme)

DEMÍTE vb. tr. a destitui. (< lat. demittere, fr. démettre)
(Marele dicţionar de neologisme)

demíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. demít, 1 pl. demítem; conj. prez. 3 sg. şi pl. demítă; ger. demiţând; part. demís
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEMÍTE vb. v. destitui.
(Dicţionar de sinonime)