DEMITIZÁ, demitizéz, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee să-şi piardă caracterul mitic. ♦ P. gener. A face să dispară o afirmaţie falsă, o scorneală; a demistifica. – Cf. it. d e m i t i z z a r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEMITIZ//Á ~éz tranz. 1) (lucruri, idei etc.) A face să-şi piardă caracterul mitic. 2) (mituri, prejudecăţi etc.) A face să nu mai existe; a risipi; a spulbera; a demistifica. /<it. demitizzare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEMITIZÁ vb. I. tr. A înlătura un mit, o aureolă. [< it. demitizzare].
(Dicţionar de neologisme)
DEMITIZÁ vb. tr. 1. a face ca un lucru, o idee să-şi piardă caracterul mitic; a demistifica, a demitifica, a demitologiza. 2. a înlătura exagerările, deformările, iluziile despre originea şi evoluţia lucrurilor, fenomenelor etc., prezentându-le în conformitate cu realitatea; a nega anumite idei susceptibile de a se fi golit de înţelesul lor primordial. (< it. demitizzare)
(Marele dicţionar de neologisme)
demitizá vb., ind. prez.1 sg. demitizéz, 3 sg. şi pl. demitizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEMITIZÁ vb. v. demistifica.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEMITIZ//Á ~éz tranz. 1) (lucruri, idei etc.) A face să-şi piardă caracterul mitic. 2) (mituri, prejudecăţi etc.) A face să nu mai existe; a risipi; a spulbera; a demistifica. /<it. demitizzare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEMITIZÁ vb. tr. 1. a face ca un lucru, o idee să-şi piardă caracterul mitic; a demistifica, a demitifica, a demitologiza. 2. a înlătura exagerările, deformările, iluziile despre originea şi evoluţia lucrurilor, fenomenelor etc., prezentându-le în conformitate cu realitatea; a nega anumite idei susceptibile de a se fi golit de înţelesul lor primordial. (< it. demitizzare)
(Marele dicţionar de neologisme)
demitizá vb., ind. prez.1 sg. demitizéz, 3 sg. şi pl. demitizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEMITIZÁ vb. v. demistifica.
(Dicţionar de sinonime)