demn dex - definiţie, sinonime, conjugare

demn

[Sinonime]
DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. Formaţie savantă din lat. dignus (modificat după lemn < lignum, semn < signum, etc.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEMN ~ă (~i, ~e) 1) Care merită (ceva); vrednic (de ceva); destoinic. O persoană ~ă de admiraţie. 2) Care corespunde, după anumite criterii, cu ceva sau cuiva; pe măsura cuiva sau a ceva. O operă ~ă de un mare compozitor. 3) (despre oameni şi despre manifestările lor) Care impune respect. /<lat. dignus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

demn (démnă), adj. – 1. Vrednic, capabil de. – 2. Care impune respect. Lat. dignum (sec. XIX), adaptat rom. pe baza paralelismului signumsemn, lignumlemn. – Der. (din lat. sau fr.) demnitar, s.m.; demnitate, s.f.; nedemn, adj. Formele dignitar, dignitate sînt înv. – V. îndemna.
(Dicţionarul etimologic român)

DEMN, -Ă adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. Corect, respectabil; rezervat, grav. [< lat. dignus].
(Dicţionar de neologisme)

DEMN, -Ă adj. 1. vrednic de... ♢ capabil, destoinic. 2. care impune respect; corect, rezervat, grav. (< lat. dignus)
(Marele dicţionar de neologisme)

demn adj. m., pl. demni; f. sg. démnă, pl. démne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEMN adj. 1. vrednic. (~ de luat în seamă.) 2. respectabil. (Un om ~; o purtare ~.) 3. mândru. (O ţinută ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Demnnedemn
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dem

Cuvinte se termină cu literele: mn emn