demolițiune
DEMOLIŢIÚNE, demoliţiuni, s.f. (Rar) Demolare, dărâmare. [Pr.: -ţi-u-. – Var.: demolíţie s.f] – Din fr. démolition.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEMOLIŢIÚNE s.f. (Rar) Dărâmare, demolare. [Pron. -ţi-u-, var. demoliţie s.f. / cf. fr. démolition].
(Dicţionar de neologisme)
DEMOLIŢIÚNE s. f. demolare. (< fr. démolition)
(Marele dicţionar de neologisme)
demoliţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. demoliţiúnii; pl. demoliţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEMOLIŢIÚNE s.f. (Rar) Dărâmare, demolare. [Pron. -ţi-u-, var. demoliţie s.f. / cf. fr. démolition].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
demoliţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. demoliţiúnii; pl. demoliţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)