denaționalizare

DENAŢIONALIZÁRE, denaţionalizări, s.f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice naţionalizate în proprietate privată. [Pr.: -ţi-o-] – După fr. dénationaliser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DENAŢIONALIZ//Á ~éz tranz. (bunuri materiale) A trece din patrimoniul naţional în proprietate privată. [Sil. -ţi-o-] /<fr. dénationaliser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DENAŢIONALIZÁRE s.f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice din patrimoniul naţional în proprietate privată. [Pron. -ţi-o-. / < denaţionaliza].
(Dicţionar de neologisme)

DENAŢIONALIZÁ vb. I. tr. A supune un bun acţiunii de denaţionalizare. [Pron. -ţi-o-. / cf. fr. dénationaliser].
(Dicţionar de neologisme)

DENAŢIONALIZÁRE s. f. trecere a unei întreprinderi, a unei ramuri economice din patrimoniul naţional în proprietate privată. (< denaţionaliza)
(Marele dicţionar de neologisme)

DENAŢIONALIZÁ vb. tr. a supune acţiunii de denaţio-nalizare. (< fr. dénationaliser)
(Marele dicţionar de neologisme)

denaţionalizáre (econ.) s. f. → naţionalizare
(Dicţionar ortografic al limbii române)

denaţionalizá vb., ind. prez. 1 sg. denaţionalizéz, 3 sg. şi pl. denaţionalizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)