DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (intenţionat) înţelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanţă străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat iniţial. – Din fr. dénaturer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DENATUR//Á ~éz tranz. 1) (sub-stanţe, produse) A amesteca cu substanţe străine, modificându-i natura; a falsifica. 2) fig. (sensul unor cuvinte, conţinutul unor idei etc.) A schimba în mod intenţionat (mai ales în scopuri necinstite); a răstălmăci. /<fr. dénaturer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DENATURÁ vb. I. tr. A schimba intenţionat natura, caracterele distinctive ale unui lucru. ♦ (Fig.) A schimba caracterul unui lucru; a altera; a deforma. [< fr. dénaturer, it. lat. denaturare].
(Dicţionar de neologisme)
DENATURÁ vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înţelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanţă străină, făcându-l impropriu destinaţiei iniţiale. (< fr. dénaturer)
(Marele dicţionar de neologisme)
denaturá vb., ind. prez. 1 sg. denaturéz, 3 sg. şi pl. denatureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DENATURÁ vb. 1. v. stâlci. 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DENATUR//Á ~éz tranz. 1) (sub-stanţe, produse) A amesteca cu substanţe străine, modificându-i natura; a falsifica. 2) fig. (sensul unor cuvinte, conţinutul unor idei etc.) A schimba în mod intenţionat (mai ales în scopuri necinstite); a răstălmăci. /<fr. dénaturer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DENATURÁ vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înţelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanţă străină, făcându-l impropriu destinaţiei iniţiale. (< fr. dénaturer)
(Marele dicţionar de neologisme)
denaturá vb., ind. prez. 1 sg. denaturéz, 3 sg. şi pl. denatureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DENATURÁ vb. 1. v. stâlci. 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)
(Dicţionar de sinonime)