denaturat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (intenţionat) înţelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanţă străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat iniţial. – Din fr. dénaturer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DENATURÁT, -Ă, denaturaţi, -te, adj. 1. Lipsit de sentimente fireşti. ♢ Părinte (sau copil) denaturat = părinte (sau copil) care dovedeşte sentimente contrare celor care caracterizează în mod normal raporturile dintre părinţi şi copii. 2. Prezentat altfel decât este în realitate; falsificat, alterat. 3. (În sintagma) Spirt denaturat = alcool destinat întrebuinţării industriale şi făcut impropriu pentru consumaţie, prin adăugarea unor substanţe dăunătoare sănătăţii. – V. denatura. Cf. fr. d é n a t u r é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DENATUR//Á ~éz tranz. 1) (sub-stanţe, produse) A amesteca cu substanţe străine, modificându-i natura; a falsifica. 2) fig. (sensul unor cuvinte, conţinutul unor idei etc.) A schimba în mod intenţionat (mai ales în scopuri necinstite); a răstălmăci. /<fr. dénaturer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DENATURÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A DENATURA. 2) (despre oameni) Care este lipsit de sentimente fireşti. Fiu ~. 3): Spirt ~ alcool destinat folosirii în scopuri tehnice, fiind otrăvitor pentru consumaţie. /v. a denatura
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DENATURÁ vb. I. tr. A schimba intenţionat natura, caracterele distinctive ale unui lucru. ♦ (Fig.) A schimba caracterul unui lucru; a altera; a deforma. [< fr. dénaturer, it. lat. denaturare].
(Dicţionar de neologisme)

DENATURÁT, -Ă adj. 1. Care are natura, caracterele iniţiale distinctive schimbate. ♢ Spirt denaturat = alcool impropriu pentru consumaţie, datorită denaturării lui cu o substanţă otrăvitoare.. 2. (Fig.) Care nu are sentimentele naturale de afecţiune şi umanitate. [< denatura].
(Dicţionar de neologisme)

DENATURÁ vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înţelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanţă străină, făcându-l impropriu destinaţiei iniţiale. (< fr. dénaturer)
(Marele dicţionar de neologisme)

DENATURÁT, -Ă adj. 1. care are natura, caracterele iniţiale distinctive schimbate. o spirt ~ = alcool impropriu pentru consum. 2. (fig.; despre părinţi, copii) lipsit de afecţiune şi umanitate. (după fr. dénaturé)
(Marele dicţionar de neologisme)

denaturá vb., ind. prez. 1 sg. denaturéz, 3 sg. şi pl. denatureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

denaturát adj. m., pl. denaturáţi; f. sg. denaturátă, pl. denaturáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DENATURÁ vb. 1. v. stâlci. 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)
(Dicţionar de sinonime)

DENATURÁT adj. 1. v. stâlcit. 2. alterat, deformat, fals, mistificat, răstălmăcit. (O afirmaţie ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de den dena denat denatu

Cuvinte se termină cu literele: at rat urat turat aturat