denigrator
[Sinonime]
DENIGRATÓR, -OÁRE, denigratori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează. 2. S.m. şi f. Persoană care denigrează. – Din lat. denigrator, -oris, it. denigratore.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DENIGRAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care denigrează; ponegritor; defăimător; calomniator; detractor; bârfitor; clevetitor. /<lat. denigrator, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care denigrează; denigrant. [Cf. fr. dénigreur, lat. denigrator].
(Dicţionar de neologisme)
DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care denigrează. (< lat. denigrator, it. denigratore)
(Marele dicţionar de neologisme)
denigratór adj. m., s. m. (sil. -gra-), pl. denigratóri; f. sg. şi pl. denigratoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DENIGRATÓR adj. adv., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. 3. adv. v. calomnios.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Denigrator ≠ elogios
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DENIGRAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care denigrează; ponegritor; defăimător; calomniator; detractor; bârfitor; clevetitor. /<lat. denigrator, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care denigrează. (< lat. denigrator, it. denigratore)
(Marele dicţionar de neologisme)
denigratór adj. m., s. m. (sil. -gra-), pl. denigratóri; f. sg. şi pl. denigratoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DENIGRATÓR adj. adv., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. 3. adv. v. calomnios.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Denigrator ≠ elogios
(Dicţionar de antonime)