denivelare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DENIVELÁ, denivelez, vb. I. Refl. (Despre un teren, un pavaj, un drum etc.) A-şi pierde netezimea, nivelarea, prin formarea de gropi şi de ridicaturi. – Din fr. déniveler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DENIVELÁRE, denivelări, s.f. Acţiunea de a denivela şi rezultatul ei. ♦ Diferenţă de nivel între două unităţi morfologice limitrofe. ♦ Accident de teren ridicat sau coborât pe o suprafaţă relativ plană. – V. denivela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE DENIVEL//Á se ~eáză intranz. (despre şosele, pavaje, terenuri etc.) A-şi pierde netezimea prin formare de gropi şi de ridicături; a deveni hopuros. /<fr. déniveler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DENIVELÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre terenuri) A face să-şi piardă sau a-şi pierde netezimea, nivelarea. 2. (Despre suprafaţa unei ape) A-şi modifica nivelul. [< fr. déniveler].
(Dicţionar de neologisme)

DENIVELÁRE s.f. Acţiunea de a (se) denivela şi rezultatul ei; diferenţă de nivel; accident de teren. [< denivela].
(Dicţionar de neologisme)

DENIVELÁ vb. refl. 1. (despre terenuri, drumuri) a-şi pierde netezimea, nivelarea. 2. (despre suprafaţa unei ape) a-şi modifica nivelul. (< fr. déniveler)
(Marele dicţionar de neologisme)

DENIVELÁRE s. f. acţiunea de a se denivela. ♢ diferenţă de nivel. ♢ accident de teren într-o suprafaţă relativ plană. (< denivela)
(Marele dicţionar de neologisme)

denivelá vb., ind. prez. 1 sg. deniveléz, 3 sg. şi pl. deniveleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deniveláre s. f. → nivelare
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DENIVELÁRE s. v. accident.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se denivela ≠ a se nivela
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de den deni deniv denive

Cuvinte se termină cu literele: re are lare elare velare