denominativ dex - definiţie, sinonime, conjugare

denominativ

DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care denumeşte. ♢ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S.n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din fr. dénominatif, lat. denominativus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DENOMINATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care denumeşte. 3) şi substantival (despre cuvinte) Care derivă de la un nume (adjectiv sau substantiv). /<fr. dénominatif, lat. denominativus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DENOMINATÍV, -Ă adj. Care denumeşte. // s.n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. ♢ Verb denominativ = verb derivat de la un nume. [< fr. dénominatif, cf. lat. denominativus].
(Dicţionar de neologisme)

DENOMINATÍV, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care serveşte pentru a denumi. o verb ~ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv. (< fr. dénominatif, lat. denominativus)
(Marele dicţionar de neologisme)

denominatív adj. → nominativ
(Dicţionar ortografic al limbii române)

denominatív s. n., pl. denominatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de den deno denom denomi

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv ativ nativ inativ