denotativ dex - definiţie, sinonime, conjugare

denotativ

DENOTATÍV, -Ă, denotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Corespunzător denotaţiei; precis; comun, obişnuit. ♦ (Despre stil) Neutru, obiectiv, lipsit de conotaţii. – Din fr. dénotatif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DENOTATÍV ~ă (~i, ~e) Care este lipsit de conotaţii; obişnuit; obiectiv. Stil ~. /<fr. dénotatif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DENOTATÍV, -Ă adj. Sens denotativ = sensul obişnuit al unui cuvânt. ♦ (Despre limbaj) Direct, obişnuit, precis, banal. [< fr. dénotatif].
(Dicţionar de neologisme)

DENOTATÍV, -Ă adj. (despre sensul cuvintelor) corespunzător denotaţiei; obişnuit, precis. ♢ (despre stil) neutru, obiectiv, lipsit de conotaţii. (< fr. dénotatif)
(Marele dicţionar de neologisme)

denotatív adj. m., pl. denotatívi; f. sg. denotatívă, pl. denotatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de den deno denot denota

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv ativ tativ otativ