denotație

DENOTÁŢIE, denotaţii, s.f. 1. (Log.) Sferă. 2. (Lingv.) Semnificaţie. – Din fr. dénotation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DENOTÁŢI//E ~i f. 1) log. Numire a unui obiect prin mijlocirea unui concept. 2) lingv. Semnificaţie lexicală curentă; sens lexical. [Art. denotaţie; G.-D. denotaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. denotation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DENOTÁŢIE s.f. 1. (Log.) Denumire a unui obiect care trimite la un concept; sferă. 2. (Lingv.) Faptul de a denumi, semnificaţie lexicală. [Cf. fr. dénotation, it. denotazione].
(Dicţionar de neologisme)

DENOTÁŢIE s. f. 1. (log.) sferă (4). 2. semnificaţie (1). (< fr. dénotation, lat. denotatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

denotáţie s. f. → notaţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DENOTÁŢIE s. 1. v. sferă. 2. v. semnificaţie.
(Dicţionar de sinonime)