dentiție dex - definiţie, sinonime, conjugare

dentiție

[Sinonime]
DENTÍŢIE, dentiţii, s.f. Totalitatea dinţilor mamiferelor, caracteristică, după structură şi număr, unui tip de regim alimentar. Dentiţie de carnivor.Proces de formare şi de apariţie a dinţilor la copii şi la puii animalelor mamifere. Dentiţie întârziată.Dentiţie de lapte = dentiţie formata din 20 de dinţi, care apare, la copii, între 6 luni şi 3 am. Dentiţie definitivă = dentiţie formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari şi 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt aşezaţi dinţii. [Var.: dentiţiúne s.f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DENTÍŢIE f. 1) (la copii şi la puii de mamifere) Proces de formare şi de apariţie a dinţilor. 2) Totalitate a dinţilor (din gură); sistem dentar; dantură. 3) Fel în care sunt aranjaţi dinţii pe maxilar; dantură. [Art. dentiţia; G.-D. dentiţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dentition, lat. dentitio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DENTÍŢIE s.f. Formarea şi apariţia dinţilor la copii. ♦ Modul în care sunt aşezaţi dinţii; totalitatea dinţilor. [Gen. -iei, var. dentiţiune s.f. / cf. fr. dentition, lat. dentitio].
(Dicţionar de neologisme)

DENTÍŢIE s. f. 1. formare şi apariţie a dinţilor. 2. totalitatea dinţilor mamiferelor. 3. modul în care sunt aşezaţi dinţii în gură; dantură (1). (< fr. dentition, lat. dentitio)
(Marele dicţionar de neologisme)

dentíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. dentíţia (sil. -ţi-a), g. -d. art. dentíţiei; pl. dentíţii, art. dentíţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DENTÍŢIE s. dantură. (Are o ~ perfectă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de den dent denti dentit

Cuvinte se termină cu literele: ie tie itie titie ntitie