denudație

DENUDÁŢIE, denudaţii, s.f. 1. Proces complex de nivelare a scoarţei terestre, sub acţiunea agenţilor geografici externi, prin dezagregarea, alterarea şi erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate şi acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase; denudare. 2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. – Din fr. dénudation, lat. denudatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DENUDÁŢI//E ~i f. geol. Proces de dezagregare şi de transformare a rocilor, cauzat de agenţi naturali externi. [Art. denudaţia; G.-D. denudaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dénudation, lat. denudatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DENUDÁŢIE s.f. Denudare. ♦ Acţiunea de dezagregare şi transportare a rocilor, cauzată de agenţii externi. ♦ Starea unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. [Gen. -iei, var. denudaţiune s.f. / cf. fr. dénudation].
(Dicţionar de neologisme)

DENUDÁŢIE s. f. 1. denudare. 2. acţiunea de dezagregare şi transportare a rocilor, cauzată de agenţii externi. 2. stare a unui dinte sau a unui os dezvelit. (< fr. dénudation, lat. denudatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

denudáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. denudáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. denudáţiei; pl. denudáţii, art. denudáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DENUDÁŢIE s. v. denudare.
(Dicţionar de sinonime)