DENUDÁRE, denudări, s.f. Denudaţie. – Cf. fr. d é n u d a t i o n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DENUD//Á ~éz tranz. A lăsa nud; a lipsi de ceea ce acoperă. A-şi ~ sânii. /<fr. dénuder, lat. denudare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DENUDÁRE s.f. Acţiunea de a denuda şi rezultatul ei; denudaţie. [< denuda].
(Dicţionar de neologisme)
DENUDÁ vb. I. tr. A dezveli, a descoperi. [< fr. dénuder, cf. lat. denudare].
(Dicţionar de neologisme)
DENUDÁ vb. tr. a dezveli, a descoperi. (< fr. dénuder, lat. denudare)
(Marele dicţionar de neologisme)
denudáre s. f., g.-d. art. denudării; pl. denudări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
denudá vb., ind. prez. 3 sg. denudeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DENUDÁRE s. (GEOGR.) denudaţie. (~ unui teren.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DENUD//Á ~éz tranz. A lăsa nud; a lipsi de ceea ce acoperă. A-şi ~ sânii. /<fr. dénuder, lat. denudare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DENUDÁ vb. I. tr. A dezveli, a descoperi. [< fr. dénuder, cf. lat. denudare].
(Dicţionar de neologisme)
DENUDÁ vb. tr. a dezveli, a descoperi. (< fr. dénuder, lat. denudare)
(Marele dicţionar de neologisme)
denudáre s. f., g.-d. art. denudării; pl. denudări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
denudá vb., ind. prez. 3 sg. denudeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DENUDÁRE s. (GEOGR.) denudaţie. (~ unui teren.)
(Dicţionar de sinonime)