DENUMÍ, denumesc, vb. IV. Tranz. A da nume unei fiinţe sau unui lucru; a numi. ♦ (Înv.) A desemna. – De4 + numi (după fr. dénommer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DENUM//Í ~ésc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a numi. 2) A indica printr-un nume. /de + a numi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DENUMÍ vb. IV. tr. A numi. [P.i. -mesc. / < de- + numi, după fr. dénommer].
(Dicţionar de neologisme)
DENUMÍ vb. tr. a numi. (după fr. dénommer)
(Marele dicţionar de neologisme)
denumí vb. → numi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DENUMÍ vb. v. supranumi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DENUM//Í ~ésc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a numi. 2) A indica printr-un nume. /de + a numi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DENUMÍ vb. tr. a numi. (după fr. dénommer)
(Marele dicţionar de neologisme)
denumí vb. → numi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DENUMÍ vb. v. supranumi.
(Dicţionar de sinonime)