denunț dex - definiţie, sinonime, conjugare
DENÚNŢ, denunţuri, s.n. Informare adresată unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană; denunţare. – Din denunţa (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DENUNŢÁ, denunţ, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoştinţa unei autorităţi săvârşirea unei infracţiuni, a face un denunţ. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din fr. dénoncer, lat. denuntiare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DENÚNŢ ~uri n. Informare a unui organ sau a unei persoane în drept despre comiterea unei infracţiuni; pâră. /v. a denunţa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DENUNŢÁ denúnţ tranz. 1) (persoane) A învinui printr-un denunţ; a pârî; a declara. 2) (tratate, acte etc.) A declara în mod unilateral ca încetând de a fi în vigoare. /<fr. dénoncer, lat. denuntiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

denunţá (-ţ, -át), vb. – 1. A aduce la cunoştinţă o infracţiune. – 2. A rezilia unilateral un contract. Fr. dénoncer. – Der. denunţ, s.n., deverbal, prin analogie cu anunţ; denunţător, s.m.
(Dicţionarul etimologic român)

DENÚNŢ s.n. Semnalarea către o autoritate a unei infracţiuni; denunţare. V. delaţiune. [< denunţa].
(Dicţionar de neologisme)

DENUNŢÁ vb. I. tr. 1. A semnala unei autorităţi comiterea unei infracţiuni; a pârî. 2. A declara nul, nevalabil, expirat (un tratat, un act etc.). 3. A indica, a demonstra. [P.i. denúnţ. / < lat. denuntiare, cf. fr. dénoncer].
(Dicţionar de neologisme)

DENÚNŢ s. n. semnalarea către o autoritate a comiterii unei infracţiuni; denunţare, delaţiune. (< denunţa)
(Marele dicţionar de neologisme)

DENUNŢÁ vb. tr. 1. a face un denunţ. ♢ (fam.) a pârî. 2. a declara nul, expirat (un tratat, un contract etc.). 3. a indica, a demonstra. (< lat. denuntiare, fr. dénoncer)
(Marele dicţionar de neologisme)

denúnţ s. n., pl. denúnţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

denunţá vb., ind. prez.1 sg. denúnţ, 3 sg. şi pl. denúnţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DENÚNŢ s. denunţare, (livr.) delaţiune, (pop.) pâră, (înv.) sicofantie, (fam. fig.) turnare. (~ adresat justiţiei.)
(Dicţionar de sinonime)

DENUNŢÁ vb. 1. a pârî, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. şi Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităţilor.) 2. v. dezaproba.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de den denu denun

Cuvinte se termină cu literele: nt unt nunt enunt