denunțătoare

DENUNŢĂTÓR, -OÁRE, denunţători, -oare, s.m. şi f. Persoană care denunţă. – Denunţa + suf. -ător (după fr. dénonciateur).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DENUNŢĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care denunţă; pârâtor; delator. / a denunţa + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DENUNŢĂTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Persoană care denunţă. V. delator. [< denunţa + -tor, după fr. dénonciateur].
(Dicţionar de neologisme)

DENUNŢĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face un denunţ; delator. (după fr. dénonciateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

denunţătór s. m., pl. denunţătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

denunţătoáre s. f., g.-d. art. denunţătoárei; pl. denunţătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DENUNŢĂTÓR s. pârâtor, (livr.) delator, sicofant, (înv.) prepuitor, vadnic, (fam. fig.) turnător. (Un ~ ordinar.)
(Dicţionar de sinonime)