deocheat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiţii) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi. ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: -de-o-] [Var.: diocheá, vb. I.] – Din deochi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEOCHEÁT, -Ă, deocheaţi, -te, adj. 1. (În superstiţii) Bolnav din cauza deochiului (1). 2. Fig. Indecent, necuviincios. ♦ Cu reputaţie proastă; compromis. ♦ Exagerat. [Pr.: de-o-. – Var.: (reg.) diocheát, -ă. adj.] – V. deochea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE DEOCHEÁdeóchi intranz. (în superstiţii) A se îmbolnăvi de deochi. [Sil. de-o-chea] /Din deochi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DEOCHEÁ deóchi tranz. A face să se deoache. [Sil. de-o-chea] /Din deochi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEOCHEÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A DEOCHEA şi A SE DEOCHEA. 2) fig. (despre persoane) Care are o reputaţie proastă; compromis. 3) fig. (despre glume, vorbe) Care depăşeşte limitele bunei-cuviinţe; indecent. [Sil. de-o-cheat] /v. a deochea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

de deóchi prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deocheá vb. (sil. de-o-chea), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. deóchi, 3 sg. şi pl. deoáche, 1 pl. deochém, 2 pl. deocheáţi; ger. deochínd; part. deocheát
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deocheát adj. m., pl. deocheáţi; f. sg. deocheátă, pl. deocheáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEOCHEÁ vb. (pop.) a poci, (reg.) a pocita, (reg.) a săgeta, a strica. (Crede că l-a ~ cineva pe copil.)
(Dicţionar de sinonime)

DEOCHEÁ vb. v. invidia, pizmui.
(Dicţionar de sinonime)

DEOCHEÁT adj. v. deşănţat, imoral, impudic, indecent, interlop, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, suspect, trivial, vulgar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de deo deoc deoch deoche

Cuvinte se termină cu literele: at eat heat cheat ocheat