deontologie

DEONTOLOGÍE s.f. Doctrină privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). [Pr.: de-on-] – Din fr. déontologie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEONTOLOGÍE f. 1) Compartiment al eticii care se ocupă cu studiul normelor şi obligaţiilor specifice unei activităţi profesionale. 2) Ansamblu al normelor de conduită şi de obligaţiuni pe care trebuie să le respecte un medic. [Art. deontologia; G.-D. deontologiei; Sil. -gi-e] /<fr. déontologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEONTOLOGÍE s.f. 1. Parte a eticii care studiază normele şi obligaţiile specifice unei activităţi profesionale. ♢ Deontologie medicală = totalitatea regulilor şi uzanţelor care reglementează relaţiile dintre medici sau dintre aceştia şi bolnavii lor; etică medicală. 2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul şi normele obligaţiei morale în general. [Gen. -iei. / < fr. déontologie, cf. gr. deon – ceea ce trebuie făcut, logos – studiu].
(Dicţionar de neologisme)

DEONTOLOGÍE s. f. 1. parte a eticii care studiază normele şi obligaţiile specifice unei anumite profesiuni. o ~ medicală = totalitatea regulilor şi uzanţelor care reglementează relaţiile dintre medici sau dintre aceştia şi bolnavi. 2. teorie despre datorie, despre obligaţiile morale. (< fr. déontologie)
(Marele dicţionar de neologisme)

deontologíe s. f. (sil. de-on-), art. deontología, g.-d. deontologíi, art. deontologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEONTOLOGÍE s. etică profesională.
(Dicţionar de sinonime)