deosebit dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEOSEBÍ, deosebesc, vb. IV. 1. Refl. A se diferenţia (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ♦ Tranz. A da unei fiinţe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alţii. 2. Refl. A se ridica deasupra (celorlalţi); a se distinge, a se remarca, a se evidenţia. 3. Tranz. A recunoaşte un lucru sau o fiinţă dintre altele asemenea; a desluşi, a discerne, a distinge. [Pr.: de-o-] – De4 + osebi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEOSEBÍT, -Ă, deosebiţi, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este altfel, care nu este asemenea (cu altul); diferit. 2. (La pl., precedând substantivul) Felurite, diverse. 3. Care iese din comun; neobişnuit, special. ♦ Distins, remarcabil. 4. Separat, despărţit. II. Adv. 1. Cât se poate de..., foarte. 2. În afară de..., pe lângă. – V. deosebi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEOSEB//Í ~ésc tranz. 1) (fiinţe, lucruri) A identifica după anumite semne caracteristice (de altele de acelaşi fel); a distinge; a discerne; a desluşi; a desprinde. 2) A face să se deosebească. /de + sl. osebiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEOSEB//Í mă ~ésc intranz. 1) A fi diferit (de cineva sau de ceva). 2) A se impune prin trăsături distincte; a se diferenţia; a diferi; a se reliefa. [Sil. de-o-] /de + sl. osebiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEOSEBÍT adv. 1) În mod separat; despărţit (de alţii); aparte. 2) Extrem de; tare; foarte. 3) Afară de...; pe lângă... /v. a (se) deosebi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEOSEBÍ, deosebesc, vb. IV. ~ [Var.: (reg.) deosibí vb. IV] – Din [în]deosebi.
(Dicţionarul limbii române moderne)

deosebí vb. (sil. de-o-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deosebésc, imperf. 3 sg. deosebeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. deosebeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deosebít adj. m.(sil. de-o-), pl. deosebíţi; f. sg. deosebítă, pl. deosebíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEOSÉBI adv. v. aparte, deosebit, separat.
(Dicţionar de sinonime)

DEOSEBÍ vb. 1. a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, a distinge, (înv. şi pop.) a osebi, (Ban., Transilv. şi Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu uşurinţă binele de rău.) 2. v. diferi. 3. v. remarca.
(Dicţionar de sinonime)

DEOSEBÍ vb. v. despărţi, izola, separa.
(Dicţionar de sinonime)

DEOSEBÍT adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. distinct. 3. adj. aparte. 4. adj. aparte, individual, neobişnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. v. diferit. 6. adj. v. distinct. 7. adj. v. separat. 8. adv. aparte, separat, (pop.) deosebi, (fam.) başca. (~ de asta, i-a mai dat şi ...) 9. adj. v. divergent. 10. adj. v. variat. 11. adj. ales, distins, rar, superior. (E un om ~.) 12. adj. v. eminent. 13. adj. v. important. 14. adj. v. admirabil. 15. adj. v. remarcabil. 16. adj. v. ales. 17. adj. mare. (I se face o ~ cinste.) 18. adv. v. foarte.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) deosebi ≠ a semăna
(Dicţionar de antonime)

Deosebit ≠ analog, asemănat, asemănător, asemenea, identic, obişnuit, ordinar
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de deo deos deose deoseb

Cuvinte se termină cu literele: it bit ebit sebit osebit