DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Muncitor specializat în depănat. 2. S.n. Organ al maşinii de cusut care serveşte la depănarea aţei pe mosorelul suveicii. 3. S.f. Dispozitiv pe care sunt aşezate sculurile la maşinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniţă. – Depăna + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEPANATÓR, depanatori, s.m. Muncitor calificat care repară autovehicule, maşini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEPĂNĂT//OÁRE ~óri f. 1) Maşină de depănat. 2) Dispozitiv pe care se instalează sculurile (la maşina de depănat). /a depăna + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPĂNĂT//ÓR1 ~oáre n. (la maşina de cusut) Dispozitiv care serveşte la depă-narea aţei pe mosorelul suveicii. /a depăna + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPĂNĂT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Muncitor specializat în operaţiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPANATÓR ~i m. Muncitor specializat în repararea tehnicii aflate în pană. /a depana + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPANATÓR s.m. Muncitor care depanează autovehicule, maşini etc. [< depana + -tor].
(Dicţionar de neologisme)
DEPANATÓR I. s. m. muncitor care depanează autovehicule, maşini etc. II. s. n. depanor. (< depana + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)
depanator, depanatori s.m. (glum.) medic. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
depănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depănătoáre (instrument) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depănătór (persoană) s. m., pl. depănătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depănătór (instrument) s. n., pl. depănătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depanatór (persoană) s. m., pl. depanatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEPĂNĂTOÁRE s. (TEXT.) vârtelniţă, (pop.) răşchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfârlează. (~ pentru firele de lână.)
(Dicţionar de sinonime)
DEPANATÓR s. reparator. (~ de televizoare.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEPANATÓR, depanatori, s.m. Muncitor calificat care repară autovehicule, maşini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPĂNĂT//ÓR1 ~oáre n. (la maşina de cusut) Dispozitiv care serveşte la depă-narea aţei pe mosorelul suveicii. /a depăna + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPĂNĂT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Muncitor specializat în operaţiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPANATÓR ~i m. Muncitor specializat în repararea tehnicii aflate în pană. /a depana + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPANATÓR s.m. Muncitor care depanează autovehicule, maşini etc. [< depana + -tor].
(Dicţionar de neologisme)
DEPANATÓR I. s. m. muncitor care depanează autovehicule, maşini etc. II. s. n. depanor. (< depana + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)
depanator, depanatori s.m. (glum.) medic. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
depănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depănătoáre (instrument) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depănătór (persoană) s. m., pl. depănătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depănătór (instrument) s. n., pl. depănătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depanatór (persoană) s. m., pl. depanatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEPĂNĂTOÁRE s. (TEXT.) vârtelniţă, (pop.) răşchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfârlează. (~ pentru firele de lână.)
(Dicţionar de sinonime)
DEPANATÓR s. reparator. (~ de televizoare.)
(Dicţionar de sinonime)