depănătură
DEPĂNĂTÚRĂ, depănături, s.f. Ceea ce este depănat. – Depăna + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
depănătúră s. f., pl. depănătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
depănătúră s. f., pl. depănătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)