depănare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEPĂNÁ, deápăn, vb. I. Tranz. 1. A înfăşura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o ţeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ♢ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfăşura, a înşira amintiri, gânduri etc. ♢ Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanţă). ♢ Expr. (Intranz.) A depăna din picioare = a umbla mişcând repede picioarele. [Prez. ind. şi: dépăn] – Lat. *depanare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPĂNÁRE, depănări, s.f. Acţiunea de a depăna. – V. depăna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPANÁ, depanez, vb. I. Tranz. A repune în stare de funcţionare un autovehicul, o maşină, în urma unei pene2; a repara. – Din fr. dépanner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPANÁRE, depanări, s.f. Acţiunea de a depana şi rezultatul ei. – V. depana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEPĂNÁ dépăn 1. tranz. 1) (firul de pe un scul sau de pe un fus) A desfăşura, înfăşurând pe un mosor sau făcând ghem. 2) (firul unui ghem sau fus) A face scul. 3) A face să se depene. 2. intranz. : ~ din picioare a merge mişcând repede picioarele. /<lat. depanare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEPĂNÁ pers. 3 se deápănă intranz. fig. (despre gânduri, amintiri etc.) A trece prin memorie. /<lat. depanare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DEPAN//Á ~éz tranz. (autovehicule, maşini) A repune în funcţiune, înlăturând o pană; a repara. /<fr. dépanner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

depăná (deápăn, depănát), vb. – 1. A înfăşura fire dintr-un scul pe un mosor. – 2. A desfăşura, a înşira gînduri etc. – Mr. deapin, dipinare, megl. depin. Lat. *dēpēnāre, de la pānus (Körting 2493; Densusianu, Filologie, 447; Puşcariu 492; Candrea-Dens., 483; REW 2569; Tiktin; Candrea); cf. it. dipannare, prov., cat. debanar, sp. devanar, port. dobar. Philippide, Principii, 99, pleca greşit de la lat. dēpῑlāre. – Der. depănătoare, s.f. (vîrtelniţă); depănător, s.m. (muncitor specializat în depănat); depănătură, s.f. (acţiunea de a depăna; cantitate de fir depănat).
(Dicţionarul etimologic român)

DEPANÁ vb. I. tr. A înlătura, a repara penele la un autovehicul, la o maşină etc. [< fr. dépanner].
(Dicţionar de neologisme)

DEPANÁRE s.f. Acţiunea de a depana şi rezultatul ei. [< depana].
(Dicţionar de neologisme)

DEPANÁ vb. tr. a înlătura, a repara o pană la un autovehicul, la o maşină. (< fr. dépanner)
(Marele dicţionar de neologisme)

depăná vb., ind. prez. 1 sg. deápăn/dépăn, 2 sg. dépeni, 3 sg. deápănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dépene
(Dicţionar ortografic al limbii române)

depănáre s. f., g.-d. art. depănării; pl. depănări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

depaná vb., ind. prez. 1 sg. depanéz, 3 sg. şi pl. depaneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

depanáre s. f., g.-d. art. depanării; pl. depanări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEPĂNÁ vb. (TEXT.) a înfăşura. (A ~ fire textile pe un mosor.)
(Dicţionar de sinonime)

DEPĂNÁRE s. (TEXT.) înfăşurare. (~ a firului pe mosor.)
(Dicţionar de sinonime)

DEPANÁ vb. (TEHN.) a repara, (pop.) a drege. (A ~ un vehicul, un televizor.)
(Dicţionar de sinonime)

DEPANÁRE s. (TEHN.) depanaţie, reparare, reparat, reparaţie, (pop.) dregere. (~ unui televizor.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A depăna ≠ a desfăşura
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dep depa depan depana

Cuvinte se termină cu literele: re are nare anare panare