depănușa
[Conjugare]
DEPĂNUŞÁ, depănuşéz, vb. I. Tranz. A desface, manual sau mecanic, pănuşile de pe ştiuleţii de porumb. – Des1 + pănuşă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEPĂNUŞ//Á ~éz tranz. (ştiuleţii de porumb) A curăţa de pănuşi. /des- + pănuşă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
depănuşá vb., ind. prez. 1 sg. depănuşéz, 3 sg. şi pl. depănuşeáză, 1 pl. depănuşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. depănuşéze; ger. depănuşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEPĂNUŞ//Á ~éz tranz. (ştiuleţii de porumb) A curăţa de pănuşi. /des- + pănuşă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)