deparazitare

DEPARAZITÁ, deparazitez, vb. I. Tranz. A distruge sau a înlătura paraziţii de pe plante sau de pe animale, prin metode chimice, fizice sau biologice. – De⁴ + parazit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPARAZITÁRE, deparazitări, s.f. 1. Acţiunea de a deparazita şi rezultatul ei; distrugere a paraziţilor; despăduchere. 2. (Tehn.; în sintagma) Deparazitare radioelectrică = combatere a perturbaţiilor radioelectrice produse de instalaţiile tehnice (paraziţi industriali) prin acţionarea directă asupra surselor care le provoacă. – V. deparazita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEPARAZIT//Á ~éz tranz. (încăperi, plante, animale) A curăţa de microorganisme dăunătoare şi de organisme parazite. /de + parazit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPARAZITÁ vb. I. tr. A curăţa, a distruge paraziţii; a despăduchea. ♦ (Agr.) A distruge insectele, ciupercile, mucegaiurile etc. dăunătoare. [< de- + parazit + -a].
(Dicţionar de neologisme)

DEPARAZITÁRE s.f. 1. Acţiunea de a deparazita şi rezultatul ei; distrugere a paraziţilor; despăduchere. 2. (Tehn.) Deparazitare radioelectrică = combatere a perturbaţiilor radioelectrice produse de instalaţiile tehnice. [< deparazita].
(Dicţionar de neologisme)

DEPARAZITÁ vb. tr. a distruge paraziţii de pe plante, animale etc. (< de¹- + parazit)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEPARAZITÁRE s. f. 1. acţiunea de a deparazita. 2. (tehn.) ~ radioelectrică = combatere a perturbaţiilor radioelectrice produse de instalaţiile tehnice. (< deparazita)
(Marele dicţionar de neologisme)

deparazitá vb., ind. prez. 1 sg. deparazitéz, 3 sg. şi pl. deparaziteáză; ger. deparazitând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deparazitáre s. f., g.-d. art. deparazitării; pl. deparazitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEPARAZITÁ vb. (MED.) a despăduchea.
(Dicţionar de sinonime)

DEPARAZITÁRE s. (MED.) despăduchere.
(Dicţionar de sinonime)