DEPAVÁ, depavez, vb. I. Tranz. A scoate pavajul. ♦ A strica caldarâmul. – Din fr. dépaver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEPAVÁRE, depavări, s.f. Acţiunea de a depava. – V. depava.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEPAV//Á ~éz tranz. A elibera de pavaj. /<fr. dépaver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPAVÁ vb. I. tr. A scoate pavajul. ♦ A strica caldarâmul. [< fr. dépaver].
(Dicţionar de neologisme)
DEPAVÁRE s.f. Acţiunea de a depava şi rezultatul ei. [< depava].
(Dicţionar de neologisme)
DEPAVÁ vb. tr. a scoate pavajul. (< fr. dépaver)
(Marele dicţionar de neologisme)
depavá vb., ind. prez. 1 sg. depavéz, 3 sg. şi pl. depaveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depaváre s. f. → pavare
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A depava ≠ a pava
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEPAVÁRE, depavări, s.f. Acţiunea de a depava. – V. depava.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPAVÁ vb. I. tr. A scoate pavajul. ♦ A strica caldarâmul. [< fr. dépaver].
(Dicţionar de neologisme)
DEPAVÁRE s.f. Acţiunea de a depava şi rezultatul ei. [< depava].
(Dicţionar de neologisme)
DEPAVÁ vb. tr. a scoate pavajul. (< fr. dépaver)
(Marele dicţionar de neologisme)
depavá vb., ind. prez. 1 sg. depavéz, 3 sg. şi pl. depaveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depaváre s. f. → pavare
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A depava ≠ a pava
(Dicţionar de antonime)