depeiza

DEPEIZÁ vb. I. tr., refl. (Franţuzism) A lua, a smulge de la locul de baştină, a dezrădăcina. ♦ (Fig.) A (se) dezorienta; a (se) înstrăina, a (se) însingura. [Pron. -pe-i-, p.i. -zez. / < fr. dépayser].
(Dicţionar de neologisme)

DEPEIZÁ vb. tr., refl. a lua, a smulge de la locul de origine. ♢ (fig.) a (se) dezorienta; a (se) înstrăina. (< fr. dépayser)
(Marele dicţionar de neologisme)

depeizá vb. (sil. -pe-i-), ind. prez. 3 sg. depeizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)