dependență dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEPENDÉNT, -Ă, dependenţi, -te, adj. Care depinde (de cineva sau de ceva); care nu este autonom. – Din fr. dépendant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPENDÉNŢĂ, dependenţe, s.f. Situaţia de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. – Din fr. dépendance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPENDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care depinde (de ceva sau de cineva); în stare de dependenţă; subordonat. 2) (despre state, teritorii) Care este lipsit de autonomie (economică sau politică); lipsit de independenţă. /<fr. dépendent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPENDÉNŢĂ f. 1) Situaţie de dependent. 2) Relaţie reciprocă; reciprocitate; corelaţie. [G.-D. dependenţei] /<fr. dépendance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPENDÉNT, -Ă adj. Care depinde (de cineva, de ceva); subordonat, supus, în stare de dependenţă economică sau politică. [< fr. dépendant].
(Dicţionar de neologisme)

DEPENDÉNŢĂ s.f. 1. Situaţia de a fi dependent; stare de subordonare; atârnare, supunere. 2. (Mat.) Faptul că diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (La pl.) Ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operaţii de înzăvorâre pe liniile de cale ferată. ♢ Dependenţa drumului = ansamblul lucrărilor şi al instalaţiilor accesorii ale unui drum. [Cf. fr. dépendance].
(Dicţionar de neologisme)

DEPENDÉNT, -Ă adj. care depinde (de cineva, de ceva). (< fr. dépendant)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEPENDÉNŢĂ s. f. 1. situaţia de a fi dependent; stare, raport de subordonare. 2. (mat.) faptul că diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (pl.) ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operaţii de înzăvorâre pe liniile de cale ferată. o ă drumului = ansamblul lucrărilor şi al instalaţiilor accesorii ale unui drum. 4. (med.) stare de intoxicaţie cronică rezultând din absorbţia repetată a unui drog sau medicament şi care se manifestă prin nevoia de a continua această absorbţie. (< fr. dépendance)
(Marele dicţionar de neologisme)

dependént adj. m., pl. dependénţi; f. sg. dependéntă, pl. dependénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dependénţă (situaţia de a fi dependent) s. f., g.-d. art. dependénţei; pl. dependénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEPENDÉNT adj. 1. subordonat, supus. (O ţară ~.) 2. v. subordonat.
(Dicţionar de sinonime)

DEPENDÉNŢĂ s. aservire, atârnare, subordonare, supunere, (livr.) servitute. (Stare de ~ a unui popor.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Dependent ≠ autonom, independent, liber, neatârnat, nedependent, slobod, suveran
(Dicţionar de antonime)

Dependenţă ≠ autonomie, independenţă, neatârnare, suveranitate
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dep depe depen depend

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta denta ndenta