depind dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEPÍNDE, depínd, vb. III. Intranz. 1. (Despre lucruri, fapte, atitudini) A fi legat cu necesitate de..., a fi în funcţie de..., a atârna de... ♢ (Ca răspuns neprecis la o întrebare) Când se termină lucrarea? – Depinde! 2. (Despre persoane, instituţii, ţinuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. [Perf. s. depinséi, part. depíns] – Din fr. dépendre, lat. dependere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEPÍNDE depínd intranz. 1) A fi în dependenţă; a ţine. 2) A se afla în subordine; a fi subordonat. /<fr. dependre, lat. dependere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

depínde (-d, -ns), vb. – 1. A fi legat cu necesitate de ... – 2. A fi subordonat cuiva. Fr. dépendre, probabil adaptat conjugării lui prinde, după analogia pendre-prendre-prinde. – Der. (din fr.) dependent, adj.; dependenţă, s.f.; independent, adj.; independenţă, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

DEPÍNDE vb. III. intr. 1. A fi în funcţie de..., a atârna de... 2. A fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. [P.i. depínd. / < fr. dépendre, it. dipendere, lat. dependere].
(Dicţionar de neologisme)

DEPÍNDE vb. intr. 1. a fi în funcţie de... 2. a fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. (după fr. dépendre, lat. dependere)
(Marele dicţionar de neologisme)

depínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. depínd, 1 pl. depíndem, perf. s. 1 sg. depinséi, 1 pl. depínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. depíndă; ger. depinzând; part. depíns
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEPÍNDE vb. 1. v. aparţine. 2. (fig.) a atârna, (înv.) a spânzura. (Totul ~ de el.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dep depi depin

Cuvinte se termină cu literele: nd ind pind epind