depistare

DEPISTÁ, depistéz, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. – Din fr. dépister.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPISTÁRE, depistări, s.f. Acţiunea de a depista şi rezultatul ei. – V. depista.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEPIST//Á ~éz tranz. (obiecte tăinu-ite) A identifica şi a scoate la iveală. /<fr. dépister
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPISTÁ vb. I. tr. A găsi urma, a descoperi (ceva ascuns, tăinuit). [< fr. dépister].
(Dicţionar de neologisme)

DEPISTÁRE s.f. Acţiunea de a depista şi rezultatul ei; descoperire; (fig.) adulmecare. [< depista].
(Dicţionar de neologisme)

DEPISTÁ vb. tr. a descopri, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit. (< fr. dépister)
(Marele dicţionar de neologisme)

depistá vb., ind. prez. 1 sg. depistéz, 3 sg. şi pl. depisteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

depistáre s. f., g.-d. art. depistării; pl. depistări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEPISTÁ vb. v. afla, descoperi, găsi.
(Dicţionar de sinonime)

DEPISTÁRE s. v. aflare, descoperire, găsire.
(Dicţionar de sinonime)