deplanta
[Conjugare]
DEPLANTÁ, deplantéz, vb. I. Tranz. 1. A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte. 2. A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat. – Din fr. déplanter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEPLANT//Á ~éz tranz. (copaci, arbuşti plantaţi) A scoate dintr-un loc pentru a planta în altă parte. /<fr. déplanter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPLANTÁ vb. I. tr. 1. (Franţuzism) A scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l planta în altă parte. 2. (Mil.) A dezgropa, a ridica mine explozive. [< fr. déplanter].
(Dicţionar de neologisme)
DEPLANTÁ vb. tr. 1. a scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l replanta. 2. a dezgropa mine explozive. (< fr. déplanter)
(Marele dicţionar de neologisme)
deplantá vb. (sil. -plan-), ind. prez. 3 sg. deplanteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEPLANT//Á ~éz tranz. (copaci, arbuşti plantaţi) A scoate dintr-un loc pentru a planta în altă parte. /<fr. déplanter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEPLANTÁ vb. tr. 1. a scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l replanta. 2. a dezgropa mine explozive. (< fr. déplanter)
(Marele dicţionar de neologisme)
deplantá vb. (sil. -plan-), ind. prez. 3 sg. deplanteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)