deploră

DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. (Rar) A deplânge. – Din fr. déplorer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEPLORÁ deplór tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplânge; a jeli; a căina. /<fr. déplorer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPLORÁ vb. I. tr. (Rar) A deplânge. [P.i. deplór. / < fr. déplorer, it., lat. deplorare].
(Dicţionar de neologisme)

DEPLORÁ vb. tr. a deplânge. (< fr. déplorer, lat. deplorare)
(Marele dicţionar de neologisme)

deplorá vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. deplór, 3 sg. şi pl. deplóră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEPLORÁ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
(Dicţionar de sinonime)