DEPOLARIZÁ, depolarizez, vb. I. Tranz. 1. A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor. 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină. – Din fr. dépolariser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEPOLARIZÁRE, depolarizări, s.f. Acţiunea de a depolariza şi rezultatul ei. – V. depolariza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEPOLARIZ//Á ~éz tranz. A face să se depolarizeze. /<fr. dépolariser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEPOLARIZ//Á se ~eáză intranz. (despre electrozi, fascicule de lumină) A pierde capacitatea de polarizare. /<fr. dépolariser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPOLARIZÁ vb. I. tr. 1. A împiedica polarizarea electrozilor. 2. A transforma un fascicul de lumină în lumină naturală, făcând să dispară starea lui de polarizare. [Cf. fr. dépolariser].
(Dicţionar de neologisme)
DEPOLARIZÁRE s.f. Acţiunea de a depolariza ţi rezultatul ei; depolarizaţie. [< depolariza].
(Dicţionar de neologisme)
DEPOLARIZÁ vb. tr. 1. a micşora gradul de polarizare a luminii (sau a altei radiaţii electromagnetice). 2. a împiedica inducţia şi polarizaţia electrică a unui corp. ♢ a frâna sau a micşora polarizarea electrozilor. (< fr. dépolariser)
(Marele dicţionar de neologisme)
depolarizá vb., ind. prez. 1 sg. depolarizéz, 3 sg. şi pl. depolarizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depolarizáre s. f. → polarizare
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEPOLARIZÁRE s. (CHIM.) depolarizaţie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A depolariza ≠ a polariza
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEPOLARIZÁRE, depolarizări, s.f. Acţiunea de a depolariza şi rezultatul ei. – V. depolariza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEPOLARIZ//Á se ~eáză intranz. (despre electrozi, fascicule de lumină) A pierde capacitatea de polarizare. /<fr. dépolariser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEPOLARIZÁ vb. I. tr. 1. A împiedica polarizarea electrozilor. 2. A transforma un fascicul de lumină în lumină naturală, făcând să dispară starea lui de polarizare. [Cf. fr. dépolariser].
(Dicţionar de neologisme)
DEPOLARIZÁRE s.f. Acţiunea de a depolariza ţi rezultatul ei; depolarizaţie. [< depolariza].
(Dicţionar de neologisme)
DEPOLARIZÁ vb. tr. 1. a micşora gradul de polarizare a luminii (sau a altei radiaţii electromagnetice). 2. a împiedica inducţia şi polarizaţia electrică a unui corp. ♢ a frâna sau a micşora polarizarea electrozilor. (< fr. dépolariser)
(Marele dicţionar de neologisme)
depolarizá vb., ind. prez. 1 sg. depolarizéz, 3 sg. şi pl. depolarizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
depolarizáre s. f. → polarizare
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEPOLARIZÁRE s. (CHIM.) depolarizaţie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A depolariza ≠ a polariza
(Dicţionar de antonime)